Dupa cit am cladit pina in 2008, raminem tot fiii ploii. Ce mai putem face? Sa ne rugam sa moara capra vecinului
După cît am clădit pînă în 2008, rămînem tot fiii ploii. Ce mai putem face? Să ne rugăm să moară capra vecinului
Oare ce mai fac caprele vecinilor? Asta îl roade pe ministrul Economiei şi Finanţelor atunci cînd se luptă cu preţurile şi observă că soluţia "optimă" este să crească şi la ei: "Cînd am stabilit ţinta de inflaţie la 3,8%, UE avea o ţintă de sub 2%. Acum, UE prognozează o inflaţie de 4%-5%, iar în România se va plasa probabil la 6%-7%".
Pentru noi, obişnuiţi cu o inflaţie zburdalnică precum o capră fără iezi, e curată uşurare că se chinuiesc şi alţii cu cornutele lor. Atunci nici inflaţia noastră nu mai pare atît de mare. Eventual i-am putea aduce şi pe vest-europeni la nivelul nostru, dacă împingem şi mai mulţi conaţionali să migreze la muncă în străinătate. Îi românizăm, ca să nu se mai întrebe cîrcotaşii care-i adevărul: Dobînzile lor sînt mici ori inflaţia noastră e mare?!
În ceea ce priveşte capra din grădina bulgarului, la 14,7% inflaţie, 8,6% nu mai pare aşa o catastrofă, chit că anul trecut pe vremea asta aveam sub 4%. Ceea ce contează este însă percepţia. În ochii lumii civilizate devenim dintr-odată buni gospodari, deşi noi n-avem nici un merit, ci doar ne bucurăm că gaspadinii se pricep numai la castraveţi, nu şi la capre. Aşadar, să le moară şi lor!
Ceea ce a uitat să spună ministrul este că pielea caprei e acelaşi burduf sleit, din care se chinuieşte fiscul să împartă cu picătura la cît mai mulţi însetaţi. În 1990 am golit sticlele de vin rămase din vechea recoltă. După aceea am vîndut sticlele goale şi tot ce mai aveam prin casă, la preţ de nimic. Rar se mai găsesc bani pentru scos ceva înapoi de la amanet, aşa că bătrînilor li s-au dat telenovele în loc de econo
