Recenta infiintare a Institutului de Istorie a Religiilor a adus cu sine si o declaratie a presedintelui Academiei. Domnul Ionel Haiduc a tinut sa precizeze ca acest institut nu va fi o anexa a Patriarhiei. Este aproape imposibil sa nu te intrebi care sint rosturile acestei "interventii" pe care n-a cerut-o nimeni. Sau a cerut-o cineva? Demnitatea institutiilor publice din Romania depinde de cit de incruntate privesc spre Biserica Ortodoxa? Institutul de Istorie a Religiilor nu putea sa functioneze decit dupa o delimitare de Patriarhie, decit dupa o stabilire clara a raporturilor cu Biserica Ortodoxa? Si-a exprimat Biserica Ortodoxa intentia de a asedia Institutul, de a pune in lanturi cercetatorii si de a le dicta cuvint cu cuvint texte partizane sub amenintarea cu anatema? Sau, poate, domnul Haiduc n-a fost explicit si, de fapt, ar fi dorit sa explice ca Religia n-are nici o treaba cu Biserica? Cine stie!?
In plus, mai apare o problema. In institut vor activa si citiva cercetatori de o competenta profesionala de netagaduit, dar care, vai!, sint practicanti ortodocsi. Un alt motiv, probabil, de ingrijorare academica si suparare pe Patriarhie. Problema o rezolva domnul Andrei Plesu, directorul interimar al institutului. Intr-un interviu din ultimul numar al revistei "22", domnia sa explica: da, asa este, sint si citiva practicanti ortodocsi printre cercetatori, insa ei fac parte dintr-o categorie speciala, ei sunt practicanti in "regimul superior al ortopraxiei". Ce inseamna "regimul superior al ortopraxiei"? Explica tot domnul Plesu: cercetatorii cu pricina nu sunt nici "sectanti", nici "militanti" in lucrarile lor, sint "echilibrati" si "inteligenti". Asadar, avem de-a face, in viziunea domnului Plesu, cu doua categorii de ortodocsi: una a sectantilor si militantilor, alta a echilibratilor si inteligentilor. Dupa cum afirma in continuare directorul inter
