Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu Poveşti de dragoste la prima vedere Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, 242 p. În seria De ce iubim femeile şi De ce te iubesc a mai apărut de curînd un bestseller la Editura Humanitas, „o carte mică, o cărticică“, scrisă cu slove de zahăr şi exalînd un iz delicat de parfum: Poveşti de dragoste la prima vedere. Poate că titlul acesta cam incolor – sintagmă de oracol şcolar, titlu de carte subţirică şi romanţioasă purtată în poşetă de vreo Ziţă sau Efimiţă a zilelor noastre – nu ar fi avut prea mare succes de n-ar fi purtat semnăturile a cinci îndrăgiţi oameni de litere: Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu şi Ioana Pârvulescu, care şi-au propus, se pare, să aducă un suflu cald, sentimental, omenesc-preaomenesc şi un sunet serafic de mandolină într-o literatură cum este cea care se scrie acum – prea dezinhibată, prea cinică, agresiv erotizată. Volumaşul de Poveşti de dragoste la prima vedere apare, prinde trup firav, eteric, (tocmai) în urma zarvei iscate de Poveşti erotice româneşti, volumul masiv de la Editura TREI. Un scurt recital de muzică uşoară după un concert de rock alternativ. Întru liniştirea nervilor şi delectarea sufletului. Lectură de vacanţă. Soporifică. Agreabilă. Cărticica a fost concepută – citim în „Cuvînt înainte“ – ca un spectacol „în care, pe o scenă, se reunesc cîţiva interpreţi şi, ca-n joacă, îşi înlănţuie vocile în faţa publicului. O fac, pe de-o parte, pentru că le place să cînte şi, pe de altă parte, ca să-şi delecteze preţ de cîteva ore spectatorii, care ies din sală cu feţele ceva mai luminoase decît la intrare“. Ideal cathartic! Chipuri transfigurate de bucuria jocului gratuit! Cititorul trăieşte, parcurgînd acest volumaş, chiar taina împărtăşirii din Idee! Totuşi, cam prea patetice sînt paginile ce prefaţează „recita