Amelie Nothomb critica in acest roman sistemul japonez, in care femeile si barbatii devin prizonieri, masini de lucru. O lume a discrimarii, a absurdului, a birocratiei si a violentei. "Uimire si cutremur", de Amelie Nothomb, este un roman autobiografic, cel de-al saptelea al scriitoarei. Cartea a fost distinsa cu marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze in anul 1999. Amélie-san, protagonista romanului, incearca sa faca fata practicilor de lucru japoneze, ca angajata a unei mari companii nipone. Tema principala a romanului: eternul conflict cultural dintre Occident si Orient, marea diferenta de mentalitate dintre cele doua lumi. Amelie a fost dintotdeauna o admiratoare a artei japoneze, dar si a modului de viata al japonezilor. Dupa ce tatal sau ii obtine un contract de traducatoare in cadrul prestigioasei companii Yumimoto, Amélie pleaca in Japonia. Titlul cartii este imprumutat din vechiul protocol imperial nipon, conform caruia cel care se adresa unui superior trebuia sa faca dovada unui respect "supraomenesc". "Uimire si cutremur" ne face sa descoperim lumea japoneza, rigiditatea unei societati dominata de ierarhii, puternic ancorata in traditii si care face cu greu fata noului. La Yumimoto, asa cum marturiseste Amélie, toti ii erau sefi. La un moment dat ea devine un fel de "Sisif" intr-un univers birocratic absurd, de tipul celui descris de Kafka in Procesul. Intr-o zi, directorul companiei, vazind uimirea invitatilor sai, care nu intelegeau cum de o femeie din Europa poate ajunge sa se comporte ca o japoneza, ii cere lui Amélie sa uite limba japoneza. In ciuda tuturor greutatilor pe care le intimpina, in ciuda umilintelor repetate, Amélie-san isi joaca "rolul" pina la capat. "Uimire si cutremur" devine astfel un text initiatic, o carte care vorbeste despre primele deziluzii personale ale scriitoarei. Amélie incearca sa devina "o japoneza adevarata", pa