In România literară (nr. 41, 19 octombrie 2007) criticul Mircea Iorgulescu, exeget reputat al lui Caragiale şi Istrati, polemist excepţional, republică o Ťscrisoare din Parisť trimisă de Eugen Ionescu revistei "Viaţa Românească" în 1939 ("pierdută şi regăsită" după şapte decenii de la apariţie). Fără a pretinde că e Ťionescologť, criticul a avut şansa de a descoperi două scrisori expediate din Oraşul-Lumină de viitorul dramaturg, precizând că volumul Război cu toată lumea, Editura Humanitas, 1992, ediţie şi bibliografie a publicisticii româneşti a lui Ionescu, îngrijită de Mariana Vartic şi Aurel Sasu, conţinea doar şapte scrisori. Mircea Iorgulescu a semnalat şi republicat a opta scrisoare tot în re­vis­ta România literară (nr. 5, 6, 7 şi 8, fe­brua­­rie-martie 2005). Gestul restitutiv preţios al criticului (repunerea în circulaţie a unei Ťscrisori din Parisť, cea de a noua) ne aduce în faţă două teme tulburătoare, prima, faptul că tânărul Ionescu întrevede Ťposibilitatea unei păgânizări a Europeiť, respectiv cea de-a doua care este definită de Mircea Iorgulescu astfel: "Cu o intuiţie extraordinară, Ťtânărulť Eugen Ionescu remarca, în 1939!, Ťidentitatea esenţialăť dintre Germania nazistă şi Rusia sovietică, uimindu-se că nu fusese observată". O atare intuiţie apare însă încă din 1933! (anul venirii lui Hitler la putere) sub condeiul lui F. Aderca (1891-1962). Cel din urmă face parte dintre scriitorii, nu e singurul, care au meditat profund, cu luciditate asupra fenomenului politico-ideologic al convulsionatului secol al 20-lea, identificând devreme strania similitudine dintre "naţional-socialismul" Führerului şi socialismul de cazarmă a lui Stalin. Concret e vorba de două texte dintr-un serial de biografii psihologice publicate în "Vremea", revista fraţilor Donescu: Hitler sau marxistul fără voie, respectiv Stalin. Material provizoriu pentru un portret în desfăşura