Profesor la prestigioasa Princeton University, laureat al Premiului MacArthur şi nominalizat la American Book Award (pentru lucrarea The Literary Underground of the Old Regime, publicată în 1983), Robert Darnton s-a impus mai curînd prin antropologia culturală, văzută ca disciplină auxiliară a specializării lui principale. Faptul nu trebuie să surprindă, întrucît studiile culturale în general şi istoria mentalităţilor în particular au intrat, după 1960, într-o epocă de recunoaştere unanimă, funcţionînd, în variantă de grupuri epistemologice, la mai multe nivele ale cercetării umaniste. Ca mulţi colegi de generaţie din lumea euro-americană, Darnton şi-a convertit formaţia tradiţională, exersînd convingător operaţiile analitice a ceea ce el însuşi numeşte, după formula conceptuală franceză (spaţiul în care s-a conturat mai întîi), l'histoire des mentalités. Probabil că volumul său cel mai reuşit în acest domeniu este The Great Cat Massacre and Other Episodes in French Cultural History/Marle masacru al pisicii şi alte episoade din istoria culturală a Franţei, tradus excelent în româneşte de către Raluca Ciocoiu încă din 2001 (traducere reeditată acum la Polirom). Autorul observă că lucrarea s-a născut - oarecum indirect - în interiorul unui seminar de istorie, ţinut în anii şaptezeci şi optzeci, care treptat (prin forţa împrejurărilor - legate, cel puţin în accepţia mea, de nevoia comunicării culturale cu prezentul, dar şi cu trecutul, manifestate explicit la studentul "postmodern") a devenit unul de antropologie şi de analiză mentalistă.

Darnton face o distincţie în debutul cărţii, ce mi se pare demnă de reţinut şi chiar de asumat de către toţi cei interesaţi de studiile culturale şi, prin iradiere, de istoria mentalităţilor. Antropologul (preocupat de civilizaţiile trecutului) sau criticul cultural (orientat spre modelele mentale ale prezentului) se ocupă