Daca esti la mare si vrei sa te racoresti intrand in apa, trebuie sa fii foarte atent sa nu calci jucariile copiilor intinse pe toata plaja, ochelarii de soare, de vedere, de scufundari pe care toata lumea ii arunca neglijent dincolo de spatiul traditional in care face plaja, dar, mai ales, cartile care stau inghesuite in buchetele, ori singuratice precum ciupercile dupa o ploaie zdravana. Pe plaja se citeste. Se citeste cu multa ravna si cu atata concentrare, incat devii invidios. Pentru ca, atunci cand pleaca in concediu, romanul isi propune sa se si cultive.
Pe post de ceva capabil sa omoare plictiseala, sa faca timpul sa se scurga mai putin lent (pentru mine, unul, in concediu, timpul pare o bucata de cascaval care a stat o zi intreaga in bataia nemiloaselor raze de soare: se intinde si se intinde si se lipeste de mine, de degetele mele, dandu-mi clar sentimentul ca nu voi mai scapa de el pana la sfarsitul vacantei), cartea este un accesoriu ce nu poate lipsi din bagajele cu care se pleaca de-acasa.
Unii isi fac chiar liste cu carti de citit in concediu. Carti care trebuie neaparat citite, dar pe care nu le-am citit pentru ca nu am avut timp. Aici intra scriitorii si operele en vogue. Pe rand, s-au purtat Gabriel Garcia Marquez (mai ales cu jurnalul sau masiv, pe deplin descurajator ca volum pentru cine nu e in bransa), apoi amicul si inamicul, partenerul si adversarul sau in ale femeilor Mario Vargas Llosa. Llosa a fost in ultima vreme destul de des in Romania si asta, desigur, a sporit si mai mult interesul fata de el.
Nici cartile domniei-sale nu sunt chiar niste brosurele de parcurs prin metrouri sau la birou, cand nu ne vede seful. (La birou, cel mai bine se citeste presa, tabloidele fiind un deliciu in jocul de-a pisica si soarecele dintre subordonat si superior si un nesecat izvor de conversatii, dar si de vagi tentative de a at
