Al doilea Batman al lui Christopher Nolan, după Batman Begins (Batman-Începuturi, 2005), aruncă în haos măcar pentru o clipă nu doar Gotham-ul, dar şi moralităţile din care se întreţine un film care respecta maniheismul didascalic al benzii desenate, moralităţi salvate pe turnantă în ultimul moment. În primul rînd, Batman (Christian Bale), acest personaj satisfăcător pentru legendele urbane, este cel mai întunecat supererou pe care BD-ul cinematizat ni l-a oferit. Supravieţuind unei traume şi spaimei pe care ajunge s-o reprezinte ca nimeni altul, alegîndu-şi emblematic animalul nopţii pe care o tradiţie romanescă de la Bram Stoker şi cel care i-a adus eroul pe marele ecran, Bela Lugosi, este asociat cu negativul maximei orori, vampirul, un mort viu, prins între lumi, Batman apare ca o creatură desprinsă din imaginarul gotic. Această ambiguitate serveşte nu numai odată la punerea în abis a personajului, care în ciuda incoruptibilităţii sale trăieşte din fondul acestui imaginar transpus parcă în atmosfera metropolitană a sumbrului Gotham - alt joc de cuvinte sau o ghicitoare în spiritul Jokerului, Goth sau God? Personajul nu poate fi înţeles pe deplin fără aportul contraponderii sale negative, hipnotic-rafinatul Joker, interpretat magnific de Heath Ledger care poate rămîne în memoria noastră fie şi numai cu acest rol. Acest personaj asociază fineţea, o anumită graţie, o aparentă fragilitate dacă privim din unghiul tehnologiei superioare pe care o reprezintă Batman, cu forţa de persuasiune a unei inteligenţe prelucrată ludic, cinic, care detectează şi cea mai mică slăbiune umană, iar Heath Ledger îşi trece personajul nu o dată prin badineriile histrionice ale unui zanni din Commedia dell Arte. Cine, sau mai precis, ce este Jokerul? La jocul de cărţi este acea carte care poate înlocui orice altă carte, nu are o identitate a sa, iar pe faţa ei avem întipărită nu imaginea