L-am auzit pe Corneliu Vadim Tudor, aproape turbat de furie, la ideea că PRM nu va mai intra în parlament. Paranoic, cum îl ştim, avea o teorie complicată din care reieşea că americanii au comandat fraudarea alegerilor, astfel încât PRM să fie furat la numărătoare, la alegerile europene. Argumentul forte era următorul: unde a dispărut electoratul naţionalist, care era constant undeva la 15%? Nici urmă de dovadă privind frauda, cu excepţia acestei lamentaţii. Întrebarea retorică a lui Vadim Tudor arată o logică defectă: un lider de partid consideră o felie din electorat un fel de zestre personală, iar dacă oamenii respectivi nu îl mai votează, atunci trebuie să fie o fraudă la mijloc. Şi totuşi, liderul PRM a ridicat o întrebare interesantă: ce s-a întâmplat cu bazinul său electoral? Omul care în 2000 a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale este acum doar o umbră, o amintire vagă, care nici măcar la OTV nu mai prinde garsoniera liberă, pentru că Elodia face mai multă audienţă şi doar disperarea celor de la Realitatea TV îl mai aduce din când în când în văzul lumii. Ar fi mai multe explicaţii pentru pierderea electorală pe care o suferă acum. În primul rând, România profundă s-a schimbat destul de mult faţă de momentul 2000. Atunci, bazinul principal de voturi al PRM se concentra în zona populaţiei afectate de dezindustrializarea din prima perioadă a tranziţiei. Motivaţia principală a votului pro-CVT era frustrarea socială. Alegătorii PRM nu erau cei mai săraci dintre români (aceştia votau cu Iliescu), ci cei care pierduseră un statut social asigurat de sistemul economic socialist şi care nu se regăseau pe o poziţie similară în noua economie. Cei opt ani neîntrerupţi de creştere economică au subţiat acest strat de votanţi. Să luăm exemplul construcţiilor. În 2000, foştii tehnicieni şi muncitori calificaţi produşi de vastul program comunist de construcţii