Fata ovala, par negru pieptanat inspre spate, urechi ascutite si mustata scurta. Asa arata Nechifor la finalizarea Cursului scurt al Academiei Militare, la 1 ianuarie 1950. "Perfectionarea" l-a propulsat pe Nichifor in functia de sef birou la Sectia a 4-a din cadrul Batalionului 681 Constructii Militare. A urmat o noua promovare, la 23 februarie 1953, cand a devenit comandantul de Batalion la Directia Constructii Generale. Aceasta functie nu i-a priit, fiind numit, la 8 mai 1953, ca sef birou Organizare, Evidenta si Stare Disciplinara in cadrul Directiei Constructii Generale a Ministerul Apararii.
Doua aspecte mai raman de lamurit in cazul lui Nichifor: cazierul acestuia si "stampila" de incompetent. Cazierul i-a fost curatat de Partid. Astfel, la 16 iulie 1952, Sectia a IV-a a Tribunalului Ilfov a judecat dosarul nr. 2.304. Judecatorul Paraschiv Buzi a observat ca Nichifor a fost condamnat, prin Decizia nr. 35/ 15 iunie 1936, la cinci ani de inchisoare pentru asasinat, in baza art. 234-238 din Codul penal. Reabilitarea lui Nichifor s-a facut relativ usor: dosarul cu decizia de condamnare a disparut de la Judecatoria Tutova, cea care a analizat probele si a emis sentinta penala in 1936. De asemenea, nu au mai fost de gasit martorii, iar la Judecatoria Tutova nu mai lucra nici unul dintre functionarii care activau la data procesului. In acest context, judecatorul Buzi a aprobat cererea de reabilitare, avand in vedere ca, din 1939, Nichifor nu a mai comis nici o alta infractiune.
In ceea ce priveste competenta profesionala a lui Nichifor, vorbeste de la sine caracterizarea pe care i-a facut-o, in 1951, lt.-col. Dinca Alexandru: "Cu toate indrumarile date (...) maiorul Nichifor C. nu a reusit sa-si insuseasca a invata. Ii lipseste acea perseverenta si atentie ce se cer in lucrarile migaloase si pline de cifre din Compartimentul Organizarii Mobilizarii. (