"O adevartata mana e mancarea de la Piccolo Mondo - humus fin ca matasea, facut in casa si asezonat cu muguri crocanti de pin sau cu bucatele gustoase de carne, salate de tot felul, vinete cu ulei de masline si usturoi, muraturi crocante si usor picante, servite reci". Saptamana asta nu scriu un articol despre un nou restaurant, ci corectez o omisiune aproape de neiertat - pentu ca, desi vin de ani de zile la Piccolo Mondo, pe care il declar cel mai bun restaurant libanez/oriental din Bucuresti, in mod inexplicabil nu a
Desi se numeste piccolo, locul nu e deloc mic, ci are o ditamai terasa racoroasa si eleganta, presarata cu scaune dotate cu perne moi, care te imbie la odihna si la o degustare relaxata a tuturor mancarurilor din meniu - si sunt multe. In timp ce stai la umbra cu o limonada rece in fata si te gandesti la ce bunatati o sa mananci, te invaluie muzica arabeasca lenta si leganata, numai buna pentru o dupa-amiaza de vara. Ca Hard Rock Cafe, si ei ar trebui sa ia un premiu pentru promovarea culturii specifice - de data asta tot ce inseamna gastronomie libaneza. Nu ratati fantana din interior, ornata cu mozaic si cu ghivece cu flori care curg in fantana. E o atmosfera ca in palatul califilor din povesti.
Si e bine ca avem oaza asta de liniste orientala pentru ca vara asta, totusi, se pare ca nu va fi atat de calma precum anticipasem - au venit inundatiile cele de fiecare an. Si nici ca puteau sa se nimereasca mai la tanc decat intr-un an electoral.
Am vazut ca partidul prezidential s-a intarit ca mirele inainte de prima noapte. Eu zic ca nici macar n-ar trebui sa se roage sa se darame vreun pod - daca ar fi activisti de partid adevarati, i-ar da cu furtunul pe la picioare pana s-ar darama, ca sa aiba cetateanul prim al tarii ce sa repare. Oricum s-a repezit la inundatii ca fata mare la maritis - hop in elicopter si top
