În inima Craioviţei, pe locul garajelor şi al gunoaielor, se vor ridica, până la sfârşitul lui 2009, un aşezământ rezidenţial pentru bătrâni şi un locaş de cult, a cărui temelie a fost binecuvântată ieri de noul Mitropolit al Olteniei. Planurile vizând cele sfinte au tulburat însă liniştea dintre blocuri, unii locatari plângându-se că vor avea parte de clopote, bătăi de toacă şi înmormântări dese. Craioviţa, ora 11.00, în apropierea Şcolii nr. 32. Rezistând cu perseverenţă şi credinţă în soarele care pripea deja de ceva vreme, enoriaşi, preoţi şi curioşi aşteptau cuminţi sosirea ÎPS Irineu Popa, proaspăt uns să păstorească sufletele oltenilor de pe tronul mitropolitan. „Vine, vine!“, s-a auzit o voce dinspre grupul sutanelor. Un freamăt a străbătut rândurile celor prezenţi şi, la tonul unui părinte, a început un imn de slavă în cinstea Mitropolitului. Câţiva copii l-au întâmpinat cu flori, pâine şi sare, apoi, urmat de credincioşi, ÎPS Irineu s-a îndreptat spre locul unde a început deja construirea bisericii ce va purta hramul „Naşterea Maicii Domnului“. Slujba de sfinţire a temeliei a început, soborul de preoţi cântând şi binecuvântând locaşul, piatra inscripţionată, crucea albă din lemn şi primul cancioc cu ciment. Pe pământul scos de excavatoare, de o parte şi de alta a fundaţiei, bărbaţi, tineri şi femei cu capul acoperit şi cu lumânări pâlpâind au rostit în cor „Tatăl nostru“, închinându-se cu pioşenie sau din reflex, după caz. Lângă o cabină a muncitorilor, pe o bancă din lemn, două bătrâne stăteau şi ascultau slujba de sfinţire a locaşului, aplecându-se din când în când una spre cealaltă, să-şi împărtăşească un gând. „Eu mă bucur de biserica asta. Şi de azilul care se face pentru cei ca noi, da’ tare mă tem că n-o să le mai apuc...“, spunea Adela Nădăşan, o femeie ajunsă la 81 de ani. Vecina sa, Maria Cojocaru, locuieşte în blocul de peste drum. E singură