Mircea Cărtărescu: "Refacerea, câine-câineşte, a Alianţei D.A. pare a fi, în acest moment, singura soluţie viabilă pentru o viitoare guvernare democratică".
Alternativa este doar guvernarea PSD-PNL, al cărei liant n-ar putea fi decât ceea ce Uniunea Europeană condamnă cel mai tare în cazul României: corupţia. Căci să nu ne facem iluzii: nimic bun n-a venit în politica noastră din ultimii 18 ani de la noi înşine. Dac-ar fi fost după noi, la primele alegeri de după Revoluţie am fi votat reîntoarcerea partidului comunist, ba chiar şi a lui Ceauşescu, dac-ar mai fi trăit. Cum n-a mai trăit, am votat echivalentul său second-best, pe Ion Iliescu. Toţi paşii înainte pe care i-am făcut pe calea civilizaţiei, legalităţii şi democraţiei s-au datorat presiunilor Uniunii Europene, ale Occidentului în general. Aşa se-ntâmplă şi azi, când ultimul raport al Comisiei Europene condamnă justiţia din România, incapacitatea ei de a rezolva cazurile de mare corupţie. E o nouă sulă-n coastele clasei politice româneşti, care nu ascultă decât de băţ şi de tragerea de urechi. Fiecare pas înainte l-am făcut doar după un şut umilitor în părţile moi, şi lucrul pare să se repete în momentul de faţă.
Liberalilor a-nceput brusc să le cam pută alianţa cu PSD-ul, care i-a ţinut cu capul la suprafaţă în ultimii doi ani de guvernare. În tot acest timp, marele păpuşar Iliescu i-a manevrat cum a vrut, cu binecuvântarea regizorului de teatru de marionete Patriciu. Electoratul liberal, care-i ura pe social-democraţi mai mult ca pe oricine, a fost atât de contrariat, încât fie s-a dus la PDL, fie a îngroşat numărul absenteiştilor, spre răul democraţiei româneşti şi-al nostru, al tuturor. Eu însumi sunt din rândul acestora. Luni de zile am asistat uluit la marea trădare liberală, până-ntr-atât încât însuşi numele de „liberal“ a-nceput să-mi facă greaţă. Am asistat uluit la părăsirea,
