Sesizind pericolul, Laura Codruta Kovesi s-a apucat sa-si exprime public indoiala ca Daniel Morar ar putea fi reconfirmat in functia de procuror-sef al DNA.

Văzut şi din perspectiva evoluţiilor ulterioare, dosarul Trădare şi spionaj se dezvăluie drept o uriaşă cacealma a DIICOT, efect nemijlocit al transformării luptei împotriva corupţiei în plan juridic într-un montaj literar artistic de tip ceauşist. În aceste condiţii se pune întrebarea: De ce au mai trimis dosarul în instanţă procurorii DIICOT?

Presupunînd că acuzaţiile de trădare şi spionaj vor fi respinse de judecători, procurorii s-au gîndit că schimbarea încadrării va face să rămînă ceva totuşi din acest dosar atît de mediatizat. Acuzaţii vor fi pedepsiţi pentru transmitere de date în schimbul mitei. În aceste condiţii, procurorii nu pot fi făcuţi răspunzători de închisoarea în care au stat timp de două luni cinci dintre acuzaţi, de pierderea funcţiilor de către cei doi miniştri, de terfelirea publică a unor nevinovaţi.

Numai că, mai mult decît în cazul acuzaţiilor de trădare şi spionaj, dovedirea faptului că împricinaţii au fost răsplătiţi material pentru faptele lor devine o chestiune de viaţă şi de moarte. Prin decizia de neîncepere a urmăririi penale de către DNA se creau premisele ca DIICOT să primească o lovitură mortală. Lovitură bazată şi pe o altă realitate: absenţa pagubei produse de aşa-zisa livrare de date secrete unor firme din străinătate.

Potrivit Rechizitoriului, "Reţeaua de spioni şi trădători" livrase documente secrete companiei Enel pentru ca aceasta să poată obţine privatizarea Electrica Muntenia la un preţ sub cel normal. Dacă aşa şedeau lucrurile, se cereau trase două concluzii:

1) Enel spionase în defavoarea statului român.

Normal ar fi fost ca reprezentanţii Enel din procesul de privatizare să fie arestaţi de cum au