Avem o dilemă: cum să numim astăzi mai potrivit exigenţele ideologice conformiste impuse artei în perioada comunistă? Proletcultism sau realism socialist? În etape diferite, din 1948 până în 1989, s-au folosit ambii termeni. După 1989, în dezbaterile critice, există cel puţin două opţiuni clare. Sanda Cordoş, într-un articol publicat iniţial în "Apostrof", nr. 7-8 din 2001, Proletcultismul n-a existat, reluat la finele ediţiei a doua a volumului său Literatura între revoluţie şi reacţiune (2002), după o minuţioasă argumentare, este de părere că, în loc de ceea ce s-a numit impropriu proletcultism, denumind ideologia impusă artelor în perioada 1948-1964, ar fi mai potrivit termenul de jdanovism, derivat de la numele acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerinţe mai răspicat în 1946, cunoscute şi la noi, la vremea lor, şi aplicate cu oarecare întârziere. Criticii noştri din anii 1948-1950 au preferat să vehiculeze termenul de proletcultism, în ciuda repudierii lui de către Jdanov sub învinuirea de deviaţionism şi nesupunere faţă de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa­voa­rea noţiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opţiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-un răspuns la provocarea Sandei Cordoş: preferă înlocuirea termenului de proletcultism cu acela de realism socialist, mai cuprinzător pentru întregul fenomen politic răsfrânt asupra culturii şi, pe deasupra, a fost conceptul oficial al stalinismului şi, la noi, al perioadei dejiste (articolul lui N. Manolescu, publicat iniţial în "România literară" din 1 august 2001, este reluat în volumul Inutile silogisme de morală practică, Ed. Albatros, 2003). Sanda Cordoş propune termenul de jdanovism numai pentru ceea ce suntem tentaţi să numim proletcultism, adică perioada 1948-1964, obsedantul deceniu extins, după cum l-a numit Marin Preda. A