In pofida unei polemici care i-a pus faţă contra faţă acum câţiva ani, Gheorghe Grigurcu şi Alexandru George sunt, ceea ce s-ar putea numi, destine literare siameze. Erudiţi, aproape imposibil de contrazis în câmpul literaturii, ambii sunt supuşi tirului unei pleiade de contestatari - cei mai mulţi aurelolaţi cu funcţii academice şi/ sau administrative - care atacă ţâfnos aspecte de tot felul, adesea fără nici o legătură cu discuţia de bază, cum ar fi asepectul lor fizic sau presupusele lor curiozităţi comportamentale. şi pentru ca paralelismul să fie complet, marginalizaţi social în timpul regimului comunist, dar şi după căderea acestuia, ambii scriu cărţi de mare impact public - categoric peste media calitativă a producţiei editoriale de la noi - ce trec aproape nebăgate în seamă, fiind tipărite la edituri din provincie, cu sisteme de difuzare falimentare. Faptul că, în urmă cu doi ani editura Humanitas a decis să publice seriile de autor Mihai Şora şi Mircea Horia Simionescu (aflaţi până la data respectivă în aceeaşi situaţie de marginalizare - la propriu - editorială) este însă în măsură să ne facă optimişti. Poate că va veni şi timpul lor. Alexandru George şi Gheorghe Grigurcu sunt, fără îndoială doi dintre cei mai importanţi autori postbelici, iar luările lor de poziţie de după 22 decembrie 1989, citite cu atenţie, ar putea aduce destulă lumină în foarte confuzul peisaj al literaturii române de tranziţie. Dar cine ar avea interesul ca lucrurile să fie clare în viaţa literară românească? Şi aici, ca în politică, pescuitul în ape tulburi se dovedeşte, deocamdată mai profitabil pentru cei care deţin pâinea şi cuţitul.
Masivul volum Întrebări, răspunsuri, întrebări., de Gheorghe Grigurcu este o carte mai mult decât provocatoare. Răspunsurile scriitorului la interviurile care i-au fost luate în ultimii ani sunt lecţii de argumentaţie logică, civilizaţi
