» Proiectul care ar salva Galatiul de revarsarea devastatoare a Dunarii si ar readuce turistii in paradisul de odinioara a fost blocat de interesele arendasilor.
In urma cu doi ani, Galatiul a scapat ca prin minune de o inundatie catastrofala. Atunci, Dunarea a avut un debit istoric, de 15.600 mc/s, si a urcat cu peste jumatate de metru peste cota de inundatie, ajungand la 662 cm, peste cota istorica de 656 cm, inregistrata in 1897 si 1921. Alta viitura cobora pe Prut, iar nivelul crescut al Dunarii a accentuat fenomenul de remuu, "rezistenta" intampinata de apele Prutului la varsarea in Dunare, determinand astfel o crestere a nivelului Prutului si o presiune mai mare asupra digului "Bratesul de Jos" de pe malul Prutului.
Orasul cu 350.000 de locuitori era amenintat, pe de o parte, de revarsarea Dunarii si pentru asta a fost construit un dig din saci, o "fortificatie" de 11 km care apara cartierele Portului, Badalan si Moruzzi, gara si mai multe societati comerciale, dar o amenintare mare venea si de la Prut, unde, la km 8, digul se fisurase pe mai multe zone si "ruperea" a fost evitata in extremis, prin construirea a 19 "diguri potcoava" pe taluzul uscat. Solutia salvatoare, crearea unei brese controlate si inundarea zonei cu culturi agricole de pe malul tulcean, a fost blocata de prefectul de Tulcea. Doar ruperile de diguri de la Rast si din Dobrogea au salvat orasul.
Prefectul de atunci al Galatiului, Mihai Capra, a obtinut de la ministrul de atunci al Mediului, Sulfina Barbu, si de la premierul Tariceanu sustinerea pentru renaturarea Luncii Dunarii si a zonei Lacului Brates. In Lunca Dunarii, pe malul dobrogean, au existat inainte de anii ’60 mai multe lacuri si balti, iar Lacul Crapina era chiar o zona tipica de delta, care atragea turistii. O parte din localnici erau de acord, pentru ca astfel ar fi revenit la indeletnicirile d
