In ultima suta de ani, Bucurestiul a cunoscut schimbari pe care istoria le inregistreaza doar printr-o bizara comprimare a timpului, unde respiri simultan pe mai multe paliere istorice. La fiecare 20 de ani s-au petrecut inversari de roluri sociale; daca intr-o prima varsta au fost traite alaturi de Europa, pentru a doua varsta istorica, Bucurestiul a intrat in malaxorul unui experiment istoric traumatizant. Ranile sale inca persista in variata geografie umana aflata in cautarea tihnei.
Europenii - in masura in care imprejurarile i-au apropiat de Romania si Bucuresti - au descoperit un pamant in parte exotic, in parte necartografiat. Este de fapt vorba de o ruptura istorica, iar harta europeana a Bucurestiului, creionata cu greu timp de un secol intre 1848 - 1948 - desi intre timp a suferit modificari in simbolurile sale urbane -, trebuie readusa la lumina. Bastion cultural rasaritean al Europei, Bucurestiul a cunoscut intreaga suita de distrugeri, devastari sufletesti, neajunsuri si neputinte, specifice oricarui bastion inaintat, care la un moment dat in istorie a fost abandonat, pentru a ne exprima elegant.
Geografia urbana europeana cuprinsese si spatiul romanesc la fin de siecle si cand spunem acest lucru ne referim cu precadere la geografia vestimentara, a comportamentelor si preocuparilor, a fizionomiilor si a modului de viata. Fata de 1850, in mai putin de cincizeci de ani, Bucurestiul si-a modificat geografia umana, stapanind fiecare detaliu si controland fiecare schimbare atat in structura urbanistica cat si in privinta modelarii sociale in osmoza cu Occidentul. Pe strazile sale se vorbea fluent franceza, iar pe alocuri se facea auzita italiana, germana, maghiara, greaca, sarbo-croata etc., orasul avand comunitati etnice variate si foarte dinamice cultural si economic. Zeci de mii de germani, evrei, italieni, albanezi, bulgari, armeni, sarbi,
