Cele două poezii presupun că nu sunt singurele pe care le-aţi scris ci par a fi ca două firicele dintr-o dezrădăcinare la întâmplare dintr-un lan întreg. Doamna fără nume şi Caporalii au trese de aur, nici artisticeşte, nici mostre dintr-un elan tematic predilect, nu sunt convingătoare şi nu promit destul, ca să rămân în aşteptare, ca să-mi fac o părere limpede: "Caporalii cu trese de aur/ Admiră cadeţii şi generalii de hotel./ Strălucesc lângă Doamnele lor în soarele amiezei./ Fără ele ar fi rechini albaştri/ Ai mărilor întunecate/ Unde sunt palate de coral roşu". N-am înţeles dacă fără tresele ori fără Doamnele lor? Cum n-am înţeles nici dacă fără acestea toate, ar fi rechini albaştri caporalii, ori numai cadeţii şi generalii. Poate că vă mai gândiţi. (Neamţu Victor, Iaşi) * Nu ar fi intenţia mea să şterg cu o trăsătură de condei merite şi realizări, lista momentelor de sărbătoare ale unui om activ şi remarcat în cercul său. Aveţi cu siguranţă dovada accesibilităţii, copiii vă ascultă cu atenţie basmele din Castelul cu statui, altfel ar fi de neînţeles plăcerea şi entuziasmul cu care versificaţi îndelung motive vechi precum Blestemul de mamă, împăratul Şarpe, Povestea cucului, Codruţ fiul caprei, împăratul Cap de rac, Căluţul de argint şi celelalte. Motive vechi, arhicunoscute, meritul dvs. rămânând acela că le puneţi în circulaţie, într-o formă fără prea mari pretenţii literare. La tirajele mici care se poartă în ziua de azi, poate că nici nu contează stilul modest. Un auditoriu virgin, care n-o să dea niciodată în viaţă cu ochii de variantele splendide, originale în ediţii alese, ale acelor basme repovestite de dvs. nu vă va reproşa niciodată nimic. Aşadar, mulţumind pentru urarea Tot binele din lume şi luând în calcul bunele intenţii cu care vă puneţi pe treabă acum şi în viitor, vă prenumăr în rândul bunicilor cu folos şi dragoste pentru nepoţii lor, şi printre