În loc de fiinţî
Vis pur chiar în miezul mocirlos al trudei
braţ ce s-a preumblat de unul singur o zi întreagă
prin pădure
lacrimă diluînd spre seară alcoolul tare-al farsei
idee în care se pierde cărarea deznădăjduită ca-ntr-un
desiş
spinare culcîndu-se-n imensul pat al limbajului
plămîn plin de grandioasele cascade văzute-ntr-un film
ochi bucurîndu-se copilăreşte de parfumul unei comete
cuvînt ca o răzvrătire ce te uneşte cu tine însuţi.
Amin.
Final
Oaspete-al osului îţi vopseşti chipul cu apă mai
răcoroasă e adierea mîinii stîngi
cu ajutorul unor cuvinte simple s-a făcut
Lumea cu ajutorul unor sofisme se desface.
Vacanţî
V-aţi adunat în jurul focului să fiţi
aidoma lui furia caniculei o strîngi cu grijă-n canistre
odihna e-afară mereu afară asemenea
unui aluat dospit cerul cauţi
paloarea de pergament a forţelor scrii rectifici
teroarea mecanismului îţi mistuie chipul.
Antenî
Cum braţul unui copil părăsit se
înalţă antena ce-ar mai putea capta
la un capăt steaua surdo-mută
la celălalt graiul tău fără fiinţă.
Poezie
Fără explicaţii fără iertări
fără jurăminte fără detalii
fără vise fără eschive
fără sensuri fără-ndoieli
fără pauze fără viscere
fără drumuri fără subiecte
fără armuri fără priviri
fără rigori fără spaime
fără contururi fără tăceri
fără cedări fără contracţii
fără uimiri fără trasee
doar cu mistere străvezii
şi-ncordată cum ochiul de pasăre.
Reportaj
E-un cer cu mici goluri de aer cum aripi
ce nu se vor mai putea deschide
viitorul alături
un şarpe domesticit
@N
