- Editorial - nr. 150 / 1 August, 2008 I-am vazut pe acei oameni loviti de puhoaiele dezlantuite, striviti de nenorocirea abatuta asupra lor, in diferite ipostaze. Numitorul comun al tuturor starilor _ disperarea! Disperarea, deznadejdea, resemnarea am citit-o pe fetele celor din Rachiteni, din Straja, din Vicovul de Jos, din Putna, din Fratauti, din Radauti-Prut, din Tibeni, din Saucesti, din alte localitati situate pe raurile Siret, Prut, Suceava, in Moldova, pe Tisa, Iza si Viseul Maramuresului istoric, privind uluiti si cu ura apa sub a carei furie s-a topit bruma lor de agoniseala. La acel ceas al cumplitei amaraciuni, in imagine cu scenele dezastrului, in auz cu zvonul acela amenintator, de moarte, atunci cand parca Domnul a tras toate puntile de la mal, toti aveau privirea pierduta, cand spre cerul de cenusa, cand spre casa pana la streasina cuprinsa de ape. Acolo erau ograzile vii de larma vietii zilnice satesti. Ograzile prin care, mai ieri doar, se infoiau si faceau galagie orataniile, latrau cainii, rasunau mugetul unei vaci si nechezatul cailor _ toate sunt un ochi enorm, nepasator, de ape, intr-o liniste de mormant. Apa! Doar Apa! Apa _cat vezi cu ochii. In acel ocean de nenorociri abatute pe capul omului, ca intr-un cadru cinematografic al dramei, triumfa chipul unei batrane, ca o sfanta, cu ovalul fetei cuprinse de o broboada alba. Chipul disperarii intr-o semnificativa incremenire! Nu credea ea, vreodata, ca, la anii ei, va apuca astfel de zile. Un chip al tristetii! O alta femeie salvata priveste spre cer. De acolo doar vine nadejdea: "Unde sa ma duc?". Disperata intrebare! O alta femeie isi sterge, cu broboada, lacrimile siroindu-i fata: "Am uitat _ tipa ea, brusc, - sa inchid usa la bucatarie!" De parca apele, de usa aceea inchisa sau nu a bucatariei, se vor impiedica. Un batran, unul dintre cei care au refuzat sa-si paraseasca gospodaria, asezat