Pentru cunoaşterea aprofundată a complexei personalităţi a lui Mircea Eliade, ca scriitor şi om de ştiinţă, reintegrat plenitudinar în patrimoniul spiritualităţii şi creativităţii româneşti, de o însemnătate majoră sunt relaţiile epistolare pe care le-a întreţinut, de-a lungul timpului, cu contemporanii săi, atât din România, cât şi din alte ţări ale lumii. Dacă acum avem posibilitatea să pătrundem în spaţiul intim al corespondenţei lui Mircea Eliade, aceasta o datorăm pasiunii, competenţei şi strădaniei eminentului său exeget Mircea Handoca. Primul volum al impunătoarei ediţii Mircea Eliade şi corespondenţii săi, alcătuit şi comentat de Mircea Handoca, a apărut în 1993, cuprinzând epistolele primite de la diverse personalităţi, ale căror nume se circumscriu între literele A-E. Cel de-al doilea volum, din 1999, a avut ca perimetru literele F-J; cel de-al treilea, din 2004, literele K-P, iar cel de-al patrulea, din 2007, literele R-S. Recent, Mircea Handoca ne-a oferit cel de-al cincilea volum, ultimul din această ediţie, consacrat literelor Ş-Z, volum de peste 500 de pagini, apărut la Criterion Publishing. Din modul în care sunt structurate aceste cinci volume şi din precizările îngrijitorului lor, ne dăm seama că, înainte de a fi încredinţate tiparului, Mircea Handoca a depus o enormă muncă de descoperire, copiere, xeroxare şi clasificare a întregii corespondenţe primite de Mircea Eliade, această sisifică operaţiune fiind impusă de criteriul adoptat, al reproducerii scrisorilor în ordinea alfabetică a emitenţilor şi, în cadrul fiecărei secţiuni nominale, în ordine cronologică.

Volumul al cincilea cuprinde scrisori adresate lui Mircea Eliade de către B. S. Teubner, conducătorul revistei "Zalmoxis" din Leipzig; Giuseppe Tucci, orientalist italian de mare erudiţie, autor a peste 60 de volume; Jean Wahl, filosof francez, profesor la Sorbona; Geo Widengren,