Răzvan Exarhu: "Celebrul bullshit defineşte intenţia de a distorsiona o informaţie sau un fapt pentru a obţine un avantaj personal".
După ce l-am văzut pe premier înghiţind cu noduri la prânzul de taină cu sinistraţii, mi-am dat seama de ce rahat de taur (bullshit) are în engleză şi sensul de procedură retorică. Celebrul cuvânt bullshit defineşte în cheie filosofică intenţia de a distorsiona o informaţie sau un fapt pentru a obţine un avantaj personal. Nu adevărul sau minciuna contează, orice amănunt care poate susţine impresia artistică poate fi folosit, indiferent dacă este sau nu veridic, verificabil, logic, plauzibil. Faptul că suntem supraofertaţi de bullshit are probabil un corespondent şi în obişnuinţele de consum. Iar consumul ritmat creează dependenţă.
E cumva patetic că în anul 2008, după atâta televiziune şi internet, după atâtea dictaturi, filme cu cowboy şi cu tâmpiţi, mai e posibil un gest public (care teoretic poate fi şi sincer, dar asta nu înseamnă că suntem naivi) care miroase de departe a retorică de cabană părăsită. Dar dacă este posibil, înseamnă că există un public pentru el, aşa cum orice anost îşi poate găsi câţiva fani care să-l admire până la autografe. Poate că premierului i-a fost şi foame, poate că s-a nimerit fix la ora prânzului şi a fost o victimă surprinsă cu gura plină de bestia de mass-media. După cum se poate vedea pe la evenimente electorale, sunt mulţi oameni în rândurile poporului care ar mânca la masă cu oricine, orice, oricât, numai gratis să fie. Dar aceste fiinţe televizate şi folosite în exces nu au alt scop în afară de burtă. După cum nici nu e cazul să fie adusă în discuţie la masă demnitatea. În ambele cazuri, din fericire, demnitatea are piua, nu se pune, pentru că ea nu are cum să producă bullshit natural, de casă. Până la urmă, domnul Tăriceanu poate să fi nimerit într-o conjunctură nepotrivită
