Ulita napastuitilor • Boboci de gaste pluteau printre straturi, iscand un miros greu • Soarele ardea tare, apa ramanea nemiscata • Satenii de pe ulita Lucaci ies in drum si cheama sa le fie alinata durerea • Altii nu mai pot, sunt ca pierduti • "Asta este viata mea, de aci unde sa merg? Nu stiu cum sa ma adun. Am salvat cat am salvat, dar daca mi se duce casa? Uitati, anexa din fata casei s-a surpat. Am sapat aceste rigole in camera sa nu se duca apa in perete. Of, doamne...", a marturisit, plangand, Anton Iacob
Miros fetid, cadavre de pasari de curte plutind pe apa dintre randurile de legume, oameni disperati. Imediat dupa birtul din centrul satului, in apropierea imasului, se deschide ulita Lucaci. Oamenii trebaluiesc prin casa, si-au scos covoarele la uscat pe garduri. Cei care au scos ceapa si usturoiul la timp acum le usuca la soare, pe prispa din fata casei. Dar, spre deosebire de acestia, altii nu pot face aceasta, apa bahnind in curtea lor, cu tot efortul de a o scoate cu galetile. Fantanile nu mai au apa potabila. Beciurile lor sunt pline cu ape, butoaiele plutind aproape de gura de intrare. Unul dintre satenii care locuiesc pe aceasta ulita, Ionel Cadar, cheama reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI sa vada ce pagube a facut apa la casele de pe ulita Lucaci. Pentru a vedea aceasta, aproape ca trebuie sa trecem pe la fiecare gospodarie. Lumea plange, se vaita, altii, mai tari, isi spun ca se putea si mai rau. La familia Adam, beciul colcaie de apa. Butoaie goale, cateva cepe plutesc in apa din beci. Nu are cine sa scoata atata amar de apa. "Veniti, va rog, si la mine. Sa vedeti ce mi-a facut apa. Uitati toata munca noastra cum sta si putrezeste in apa! Mi-e sfasiata inima, dar ce sa fac? Cu ce sa mai tinem noi copilul la facultate? Spuneti matale. Dar multumim lui Dumnezeu ca ne-a ferit de mai rau", a spus printre lacrimi Elena Lucaci. Un
