Visarion Puiu, singurul mitropolit caterisit de Biserica Ortodoxa Romana, ramane, formal, condamnat la moarte de justitia comunista. Povestea mitropolitului roman care a indraznit sa-i scrie lui Stalin si sa incerce sa-l convinga ca biserica nu are frontiere ramane prea putin cunoscuta, iar actul caterisirii in 1950 de catre Marele Sinod al Patriarhiei Bisericii Autocefale Romane este lasat in uitare.
Visarion Puiu, numit inainte de a trece la monahism Victor Puiu, s-a nascut pe 27 februarie 1879, la Pascani, si a decedat pe 10 august 1964, in Franta. A fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane, refugiat in 1944 in Occident, condamnat in 1946 la moarte de Tribunalul Poporului din Bucuresti, caterisit de Sfantul Sinod al BOR in 1950 si reabilitat post-mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost episcop de Arges (1921-1923), episcop de Hotin (1923-1935), Mitropolit de Bucovina (1935-1940), Mitropolit de Transnistria la Odessa (1943), carmuitor al Eparhiei romanilor din strainatate, numita si Eparhia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala (1945-1958). si-a pastrat credinta ortodoxa pana la moarte, cerand sa ii fie facut prohodul conform ritului in care a fost botezat.
Mormantul ii ramane in continuare departe de tara, in cimitirul Montparnasse din Paris, dupa ce a fost exhumat din cimitirul catolic al satului Viels Maison, in care si-a trait, in conditii de saracie extrema, ultimii ani.
Sir de persecutii
Pe 1 iunie 1940 a fost pensionat fortat si inlaturat din scaunul mitropolitan, fiind nevoit sa se refugieze la Vovidenia. Pentru o scurta perioada, caci era vremea schimbarilor. Pe 16 noiem-brie 1942, mitropolitul Visarion Puiu primeste conducerea Misiunii Ortodoxe Romane in Transnistria. De aici i se va trage condamnarea la moarte, prin sentinta pronuntata la 21 februarie 1946, de catre un tribunal al poporului, numele s
