Trebujeni (Orheiul Vechi), Basarabia

"Va asteptam la noi in ospetie"

* Descoperiti Basarabia! Este gradina lipsa a raiului romanesc! *

Cum treci de portita verde, metalica, strajuita de un nuc falnic, intri sub o bolta de vie care acopera curtea, oprind din asprimea verii. Suntem la pensiunea cea mai veche din Basarabia. Batatura e proaspat maturata, miroase a pamant reavan, de lunca, stropit sa nu se ridice praful. Nu faci doi pasi, ca privirile iti cad pe ghivecele cu flori de toate culorile. Unele cresc direct din zidul de piatra, "tocat" pe alocuri de braie si calcane acoperite cu tigla rosie. Pana sa te scufunzi in umbra caisilor, a prunilor si a merilor din livada, musai sa-ti odihnesti ochii si sa-ti incerci mirosul pe tufele de glicina, muscate, garofite si cercelusi. Var alb, ca in Grecia, pe trepte. Intorci privirea roata, uimit de bogatia simpla a acestei case de tara din inima raionului Orhei. Un firicel de apa cristalina curge, pe sub lespezi si flori, abia observat. Pe o parte si pe alta a aleii, te uimesc cu vitalitatea si prospetimea lor tufele de bogdaline albe si violete, surate bune cu floarea de dovleac, dar mult mai inalte si mai viguroase. Nu lipsesc din acest concert ametitor crinii si tigancusele pestrite, ferigile violete, inflorescentele rozalii de "viata omului". In spatele lor, prin perdeaua grea de mirosuri, zaresti prisaca si auzi bazaitul neobositelor "muste" ce-si depun dulceata in faguri. Parca luate la intrecere cu frumoasele gradinii, legumele de sezon se coc alene, sub obrocul unui solar dezvelit. Rosii, ardei, vinete si dovlecei scot capul dintre vrejii care le-au dat viata si te invita sa le culegi. La marginea gospodariei, se aude behait de mioare si muget de vitei.

Catre umbrarul unde gazdele aseaza masa pentru oaspeti, razbate pacea unei gospodarii din basme. O scena campestra, traita zi