Avem in gradina din jurul casei o multime de pomi fructiferi. Pe tot parcursul anului, ne indestulam cu roade din darurile lui Dumnezeu. Si totusi...
In primavara acestui an, pe cand infloreau caisii si merii, nu stiam de coroana caruia sa ne lasam ispitita privirea. Bogatie de nuante ce te imping in extaz. Intr-o zi, in apropierea unui visin, intr-un exces de admiratie, mi-am intrebat sotia cum isi imagineaza raiul. A zambit si, fara ezitare, mi-a raspuns: "Ca visinul acesta". I-am dat dreptate. O gradina cu pomi infloriti este, pentru cine gusta frumosul din natura, un rai. Si caisii, piersicii, ciresii, visinii, prunii, merii si perii au legat si anul acesta rod, iar crengile se incovoiau cu fiecare zi ce trecea de greul fructelor. Numai ca visinii si piersicii au avut, intr-o zi ploioasa, parte de atacul necrutator al monilozei, o boala specifica acestor specii. Au plans amarnic bietii pomi, din cauza ca tratamentul necesar nu li se aplicase in primavara, asa cum s-ar fi cuvenit. Regrete tarzii cu luare aminte pentru viitor
Zilele trecute, cercetand coroana pomilor ca sa vad daca nu s-a stabilit in ei un roi de albine, dau cu ochii de o visina coapta. Una singura. Scapase din ghearele monilozei. O iau cu grija si cu ea in mana tinuta la spate (asa procedam cu sotia mea, cand ne oferim bunatati) ma indrept spre ea si o intreb: "Din care mana iti alegi?". N-a ghicit, refuzand darul. Apoi a urmat "targuiala": "Mananc-o". "Ba, mananc-o tu". Si n-am mancat-o nici unul
Dupa trei zile, de Rusalii, la desert, apare sotia cu mainile la spate si intreaba: "Din care mana vrei?". N-a asteptat sa raspund si-si aduse ambele maini in fata. inea in fiecare o farfurioara pe care stateau cuminti doua jumatati de visina. Le-am savurat, completand momentul cu o imbratisare, ca in urma cu 55 de ani, cand tot in iunie, de Rusalii, ne-am unit destinele
