Pentru afaceriştii dintotdeauna ai României, crescătoriile de animale cu blană preţioasă au devenit o investiţie profitabilă şi aproape sigură. Sursa: Vlad Stănescu

Chinchila este un animal sensibil, fragil şi sperios, pe care voluptatea luxului l-a strămutat, din Anzii Cordilieri, direct în abatoarele şi crescătoriile Europei, pentru ca blana lor gri, nespus de fină la atingere, să bucure duşmanii Greenpeace. Pe lângă una dintre aceste ferme, înfiinţate în urmă cu doi ani pe dărâmăturile unui fost CAP comunist, curge râul Buzău. Proprietarul, domnul Cristian Enăchescu, nu este nici sensibil, nici fragil - în ciuda celor 58 de ani ai săi -, nici sperios. Dimpotrivă, am putea considera, dacă îi urmărim traseul banilor din portofel, că este un afacerist feroce: de la 26 de ani simte zilnic plăcuta certitudine de a fi şef şi de a şti că e în stare să scoată bani din piatră seacă.

Până a strâns cele cinci miliarde de lei pentru ferma de chinchila, a doua ca dimensiune din ţară, a trebuit să treacă prin comunism, drept inginer, apoi prin SUA, vreo zece zile, ca să ajungă înapoi sănătos, animat de o poftă teribilă de afaceri.

Crescătoria de animale sperioase

Emisiunea „Ferma“ de pe TVR 2 a fost pentru buzoian ca un far luminos, găsit pe timp de furtună la ţărmul unei insule încă nepopulate. După ce a văzut cum cineva din Timişoara a reuşit să îşi facă o fermă cu sute de familii de chinchila, a luat o hârtie şi a început să facă socoteli. De aici până la propria afacere cu animale sperioase nu a mai fost decât gestul de a duce mâna la buzunar. „Am început cu 80 de familii, cumpărate din Timişoara, unde se află firma dealer din România pentru filiera ungurească. Mi s-a părut interesant. Este o afacere bună şi comodă. Mai nou, închiriez pentru alţii care vor să înceapă afacerea, de la care îmi iau cotă-parte din puii vânduţi. E