Era cam pe timpul cind incepusera sa plece primii capsunari mioritici spre Spania. Eu lucram (vorba vine) la o revista-fantoma, condusa de un vestit (actualmente) teleast.

Era cam pe timpul cînd începuseră să plece primii căpşunari mioritici spre Spania. Eu lucram (vorba vine) la o revistă-fantomă, condusă de un vestit (actualmente) teleast. Simulam "numere zero" şi nu prea aveam mare lucru de făcut. De altfel, datorită unor daravere politice, revista nu a apărut niciodată. Şeful nostru suprem era teribil de meticulos şi ne ţinea în fiecare seară să discutăm despre diverse aiureli. Pe mine mă credea teolog (probabil fiindcă aveam barbă), iar eu, din comoditate, nu i-am spus niciodată că, de fapt, nu-s.

Mergeam, deci, la redacţie, unde găsisem bucuriile internetului. Pe atunci erau destul de rare site-urile de dating şi încercam să agăţ pe un chat rudimentar, parcă MIRC se chema.

Într-o seară, fumam plictisit, trăgeam dintr-o bere proastă şi navigam aiurea, în aşteptarea unei şedinţe de sumar unde trebuia să tăiem fire’n paişpe despre retrocedarea unor biserici către greco-catolici. Am intrat în vorbă cu nick-ul Allhambra. Am făcut o seamă de glumiţe aiurea, după care am trecut pe messenger. Tipa mi-a spus că o cheamă Corina, are 25 de ani, a terminat ştiinţele politice, dar de nevoie a ajuns să lucreze ca secretară la o firmă din Castellon care importă forţă de muncă din România. Ca să fie mai convingătoare, a început să-mi trimită poze tocmai cu catedrala lui Gaudi din Barcelona, ba chiar şi cu ea în piaţa Puerta del Sol din Madrid.

Plictiseală

Cum serveam sedinţele alea aiurea aproape în fiecare seară, din plictiseală mă tot conversam, înainte, cu numita Cori. Începuse să îmi spună că s-a ataşat sincer de mine, că ar vrea să mă cunoască. Şi eu îi trimisesem poze cu mine sprijinit de Casa Scînteii. La un moment