De cativa ani de zile, Comisia Europeana incearca sa propuna reglementari obligatorii pentru toate statele Uniunii, in ceea ce priveste siguranta traficului rutier. Nu un cod rutier pan-european (imposibil de realizat), ci un set de obligatii referitoare la comportamentul conducatorilor auto, norme care sa contribuie la sporirea sigurantei traficului rutier. Aici incep problemele. De ce? Pentru ca a avea reglementari valabile peste tot in Uniune inseamna o armonizare macar partiala a legislatiilor rutiere ale celor 27 de state. Adica un set comun de contraventii la traficul rutier, sanctionabile la fel. Scopul? Punerea in aplicare intr-un stat (statul de domiciliu sau resedinta al faptuitorului) a sanctiunii date pentru o contraventie comisa in alt stat.

Dupa mai bine de trei ani de incercari s-a dovedit ca o asemenea armonizare este imposibila. Statele membre - ele alcatuiesc Consiliul Uniunii si au ultimul cuvant in materie de legislatie – se opun categoric. Pentru ca pe plan intern exista reglementari foarte diferite in ceea ce priveste traficul rutier. Unele, de exemplu, au reglementari clare pentru banda destinata exclusiv autobuzelor si taxiurilor, altele pentru banda destinata biciclistilor sau pentru parcarea in locuri nepermise, iar sanctiunile in astfel de situatii sunt aspre. Alte state insa nu sanctioneaza nici macar folosirea telefonului celular fara sistemul “hands-free”. Difera, de asemenea, reglementarile referitoare la viteza in localitati si in afara lor, cele la conducerea sub influenta alcoolului sau a drogurilor. Ca sa nu mai vorbim despre cat de diferita este infrastructura in cele 27 de tari.

Dar Comisia Europeana nu a abandonat ideea de a facilita punerea in aplicare transfrontaliera a sanctiunilor referitoare la siguranta traficului. Formula gasita a fost aceea de a identifica patru tipuri de comportamente care se regas