„Încă nu pot să realizez. Nu cred că-i adevărat. În fiecare dimineaţă când trec pe lângă camera ei, mi se strânge inima. Aştept să vină pe poartă, pe role, cu şapca-n cap”, ne spune Elena Gridean (foto), în timp ce ne deschide poarta unei gospodării frumoase, din Tohanul Nou. „Aşa ne-a prins, cu casa neterminată. Vroia camera ei”, spune femeia şi arată către o casa în construcţie. În urmă cu o săptămână a dus-o pe ultimul drum pe Maria Alexandra (foto medalion). Micuţa comunitate din Tohanul Nou a regretat dispariţia subită a fetei. Deşi părea sănătoasă tun, fata s-a stins în mai puţin de o săptămână, pe paturile Spitalului Judeţean din Braşov. Dacă mai aştepta o lună, împlinea 14 ani.

„Nu se mai putea face nimic”

Pe data de 19 iulie, Mariei a început să-i „bubuie” capul de durere. „S-a comportat normal, până-ntr-o zi când mi-a spus: «Mamă, mă doare capul, mă doare rău capul, mamă!» I-am dat antinevralgic, gândindu-mă că o să-i treacă. Când a început să vomite, am dus-o la spital. După ce i-au făcut analize la tomograf, doctorii mi-au spus că are anevrism, o formă extrem de rară. Nu se mai putea face nimic pentru ea”, a spus femeia. Specialistul în transplanturi Marius Neculoiu, de la Spitalul Judeţean Braşov, a auzit de acest caz şi le-a cerut părinţilor acceptul de a dona organele. „Îmi dau seama ce a fost în sufletul doctorului când a venit să ne spună. Soţul meu nici nu a vrut să audă de aşa ceva”.

Maria era fetiţa preferată a bărbatului, cu care mergea la schi şi pe care-l ajuta să construiască casa. „Apoi a venit şi preotul la noi şi l-a convins”. Maria Alexandra a rămas internată câteva zile în spital. „Nu mai era ea. Se vedea în ochii ei”, îşi aminteşte mama. A intrat în moarte clinică şi joi, 24 iulie, specialiştii de la Spitalul Judeţean i-au recoltat organele vitale.

A dăruit două vieţi

Tristeţea bântuie de atunci gosp