Din apartamentul sau cochet de la etajul 14, Yoani Sanchez stapaneste cu privirea Plaza de la Revolucion si elegantul cartier Vedado. Cu blogul mai urca o treapta spre libertate: are cam 9 milioane de vizitatori pe luna, dar in tara sa cu acces limitat la Internet, povestile neoficiale despre Cuba se raspandesc altfel, intr-o bizara retea offline. Bloggerita oarba, cum isi spune, Yoani a inventat blogul samizdat, blogul cu tractiune mecanica, blogul "citeste si da mai departe".
Ii spune Generatia Y. Acum trei decenii, femeile cubaneze adorau sa-si boteze copii cu nume continand unul sau mai multi Y. Lor, celor din generatia Y, li se adreseaza in primul rand. Ca sa ajunga la ei, regimul trebuie, ca de obicei, pacalit. "Internetul e singura posibilitate de a face jurnalism independent", spune Yoani, care n-ar avea altfel nici o sansa sa apara la televizor sau sa scrie in Granma, ziarul oficial, sau la alta publicatie. Ce sens are insa Internet-ul intr-o tara in care Guvernul interzice practic, practicand preturi prohibitive, accesul in retea?
Salariul pe o luna pentru doua ore pe net
Ora de navigare costa in Internet-Cafe-uri intre 6 si 10 dolari pe ora. Leafa medie abia ajunge la 18 dolari. Altfel spus, doua ore pe net costa salariul pe o luna intreaga. Cenzura simpla si eficienta, mai putin sofisticata decat in China. Pana acum trei luni, le era interzis sa detina un calculator, de unde s-ar putea deduce ca, in Cuba, blogerii posteaza in pustiu. Cat se poate de fals.
"Monopolul detinut de Guvern asupra informatiilor crapa din cauza Internet-ului", explica Yoani, convinsa ca "societatea cubaneza s-a informatizat impotriva vointei oficiale". Internetul a fisurat sistemul de manipulare si control total a informatiei. Prin crapaturile sale, cuvintele interzise se scurg printre degetele cenzurii ca argintul viu. "Sunt mai mul