Cele mai multe comune din judeţul Dolj rămân, spre sfârşitul fiecărui an, fără nici un leu la buget. Nu este cazul Pieleştiului, care numără câteva zeci de milioane de lei, bani proveniţi din impozitele firmelor care şi-au făcut sedii şi magazine de prezentare pe teritoriul comunei, dar care uită să plătească la timp.În urmă cu 10-15 ani, localnicii din Pieleşti trăiau ca mai toţi ţăranii din judeţ, adică din ce dădea pământul sau ce puteau cumpăra din salariile celor care nu fuseseră încă disponibilizaţi de la unităţile industriale din Craiova. Apropierea de Craiova nu le adusese mare scofală şi nici nu se gândeau la norocul ce va da peste ei. De o parte şi de alta a drumului european care-i ducea la oraş era numai câmp, pe care oamenii puneau ce ştiau mai bine: grâu şi porumb. Ieşirea la drumul european a fost un atu pentru terenurile oamenilor din Pieleşti, care au început să fie din ce în ce mai căutate de investitorii care voiau sedii de firme şi magazine de prezentare în afara oraşului, aşa cum cerea Uniunea Europeană, căreia România, în acea vreme, îi făcea temenele. Cine a ştiut, cine a simţit pulsul şi cine a avut bani a început să cumpere terenuri cu hectarul la preţuri care azi nu înseamnă nici măcar un salariu minim pe economie. În câţiva ani, au răsărit ca din pământ reprezentanţele unor celebre firme constructoare de automobile, uşi şi ferestre de termopan, gresie şi faianţă, materiale de construcţii şi tot ce nu-ţi dă în gând. Leii au fost abandonaţi în tranzacţiile imobiliare, locul lor fiind luat încet, încet de dolari şi, ulterior, de euro. Primii proprietari nu s-au ales cu mare lucru, cel mult cu bani de înmormântare, dar au apărut ca din senin aşa-zişii dezvoltatori imobiliari, care cumpărau zeci de hectare pentru a le revinde sau pentru a construi cartiere de locuinţe pentru cei care nu mai aveau loc în oraş. Odată cu ei au apărut trepăduşi