Cand Dominique Galouzeau de Villepin a fost numit de presedintele Jacques Chirac prim ministru al Frantei, un parlamentar socialist a avut o remarca in urma careia i s-a decernat un premiu pentru umor parlamentar. A spus : “Noul nostru prim ministru are nume de cal de curse, numai ca nu a concurat niciodata”. Se referea la faptul ca Dominique de Villepin nu fusese niciodata candidat la alegerile parlamentare franceze. Ulterior acest handicap i-a naruit dlui de Villepin ambitiile prezidentiale.

Despre Theodor Stolojan nu se poate spune ca are un nume de cal de curse. In schimb are in comun cu Dominque de Villepin calitatea de fost prim ministru si o anumita reticenta pe care o are uneori de-a se angaja in batalii electorale. Dupa esecul de la prezidentialele din 2000 dl. Stolojan a fost presedintele PNL fara a fi parlamentar. Mai apoi a candidat pentru presedentie dar a fost lovit de o boala ascunsa in timpul campaniei. E drept ca intre timp a condus nou-infiintatul PLD obtinand un scor foarte bun la alegerile europene.

La alegerile din toamna i s-a propus sa candideze in sectorul unu din Bucuresti contra prim ministrului Tariceanu. Pentru un om politic de calibrul lui Theodor Stolojan, posibilitatea de-a-si infrunta principalul adversar politic – cel care l-a exclus din PNL – intr-o circumscriptie mediatizata cum este Bucurestiul ar trebui considerata o sansa. Sigur ca exista riscul de-a fi infrant, dar dl. Stolojan se bucura de o popularitate mai mare decat a actualului premier si votul politic din Bucuresti este net favorabil partidului sau. Sigur ca mai exista posibilitatea semnalata de Doc ca in conditiile in care dl. Stolojan ar castiga alegerile el sa piarda totusi mandatul de parlamentar. Dar nimeni n-ar considera aceasta ca o infrangere, iar dl. Stolojan si-ar recupera mandatul actual de euro-parlamentar cu un bonus de popularitate si ca