Femeile iraniene care vor să facă sport trebuie să-şi acopere părul şi capul şi să îşi mascheze forma corpului

Olimpiada de la Beijing le dă bătăi de cap autorităţilor iraniene, care nu se hotărăsc dacă să dea permisiune sau nu televiziunii de stat să transmită evenimentele sportive la care participă atlete iraniene. De ani de zile, femeile din Iran sunt active în competiţiile sportive internaţionale, însă, spre deosebire de rivalele lor din alte ţări, sunt nevoite să poarte în permanenţă tradiţionalul acoperământ de cap, jihab-ul, şi să poarte vestimentaţie largă şi “acoperitoare”. Ali Asghar Purmohammadi, responsabil de transmisiunile sportive de la televiziunea iraniană de stat, speră să “înmoaie inimile” autorităţilor şi să obţină permisiunea de a difuza competiţiile la care participă atletele iraniene, chiar dacă celelalte femei vor arăta “prea multă piele” pentru gustul Teheranului, notează Radio Free Europe/Radio Liberty.

Din delegaţia de 53 de sportivi cu care se prezintă Iranul la Olimpiadă, doar trei sunt femei. Ele participă la competiţiile de călărie, vâslit şi tae kwon do. Puţini iranieni cred că vor avea ocazia să-şi vadă la televizor sportivele, având în vedere că atletele reprezentând alte naţiuni nu se supun codului vestimentar iranian, care cere femeilor să-şi acopere capul şi părul şi să-şi mascheze forma corpului. Aceste restricţii fac ca unele sporturi, precum înotul, gimnastica şi ciclismul, să fie complet impracticabile de către sportivele iraniene. Dacă “greşesc” şi îşi descoperă părul, sau pielea de pe braţe sau picioare, riscă sancţiuni serioase. Spre exemplu, Ramoneh Lazar, membră a echipei de vâslit a Iranului, a fost exclusă din echipa naţională după ce, în timpul unei competiţii, i s-au văzut, din greşeală, gleznele.

Presiunea de a face doar sporturi “potrivite” sau de a nu face sport deloc vine atât de la autorităţil