Sunt mai degrabă preocupaţi de exploatarea momentului pe care-l trăiesc, decât atraşi de responsabilităţi parentale. Exponenţi ai generaţiei „carpe diem“, ei împing la limită statutul pe care-l au, din dorinţa realizării profesionale şi materiale, dar şi din lipsa unui context social în care să îmbine posibilitatea cu bucuria de a avea un copil.„Încă un copil pentru mine ar însemna aproximativ un an de stat pe tuşă, o ieşire din ritm, cu tot ceea ce presupune aceasta. Un confort pe care nu mi-l mai permit la 33 de ani. Aşa că, o fetiţă îmi ajunge“, spune Ana, care lucrează la o sucursală a unei bănci din Craiova, cu un program solicitant. Ea este, cumva, exponentul generaţiei sale. Ca şi Andreea, o tânără de 30 de ani, necăsătorită: „În momentul acesta, nici eu, nici prietenul meu nu ne permitem un copil. Este încă prea devreme. În fond, trebuie să-i asigurăm un trai decent, nu?“, se întreabă, mai mult pentru sine, femeia. Cazul nu este izolat. Situaţia financiară, mai precis, remuneraţia persoanelor de sex feminin şi reîncadrarea în muncă după concediul de maternitate sunt motivele majore pentru care româncele refuză să devină mame. Un studiu realizat de Institutul Naţional pentru Statistică, în colaborare cu Universitatea „Babeş Bolyai“ din Cluj şi Fondul ONU pentru Populaţie, care vizează generaţiile şi genul, arată că peste 70% dintre cuplurile chestionate nu îşi doresc deloc copii sau nu mai vor alţii.

Scade natalitatea, creşte divorţialitatea Statisticile spun că, în 1989, rata fertilităţii în România - numărul de copii născuţi de o femeie în perioada ei fertilă - era de 2,2. Valoarea acestui indicator a scăzut la 1,3 în 1995 şi de atunci se menţine constantă. Ultimele date arată că, faţă de luna mai a anului 2007, numărul născuţilor vii în mai 2008 a fost mai mic cu 321 de copii, determinând o scădere a ratei natalităţii de la 9,8‰ la 9,7‰. În plus,