- Cultural - nr. 152 / 5 August, 2008 Revenim la unul dintre cele mai controversate subiecte teologice, cel legat de Sfanta Treime, din a carui disputa a generat acea sciziune - ruptura a Bisericii crestine. O prima sursa a disputei celor doua biserci desprinse, Catolica si Ortodoxa, se regaseste in modul de interpretare a raportului dintre cele trei elemente in cadrul intregului. Argumentul adus este regasit in opera lui Boethius. Dupa acesta, elementele treimice-persoanele sunt diferentiate prin natura atributelor, intr-o maniera substantiala, orice specie in cadrul genului se diferentiaza partial prin forma si continut, ca atare si componentele Sfintei Treimi ar trebui sa se supuna acestei diferentieri, ceea ce, in mod logic, ar conduce la separarea lor si nu la unitate. In raportul stabilit asupra celor trei persoane, putem afirma ca ele nu se diferentiaza, ci doar cunosc forme diferite si raporturi de cauzalitate bine definite, disputa ce a condus la acea separare_schisma ce a avut loc in anul 1054, cand cele doua Biserici-surori ale crestinismului s-au separat, probabil, intr-un mod irevocabil. Intreaga disputa a plecat nu de la neconcordanta dintre adevarul logic si cel teologic, care este considerat superior, ci de la un principiu teologic legat de emergenta-purcederea Duhului Sfant, care la ortodocsi purcede doar de la Dumnezeu Tatal, pe cand la catolici, atat de la Dumnezeu Tatal, cat si de la Dumnezeu Fiul. In acest mod, daca afirmam ca Tatal este Dumnezeu, Fiul este tot Dumnezeu, iar Sfantul Duh la fel, astfel ca, prin prisma abordarii sub stantialiste, rezulta un singur Dumnezeu. Vom insista asupra acestei probleme controversate, cu atat mai mult cu cat ea este reiterata si in prezent de catre actualul Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea, prin acea Declaratie incendiara legata de superioritatea si suprematia Bisericii Romano-Catolice fata de alte asa-