70 la suta din poporul alegator, zice-se, n-a auzit ca, la toamna, se voteaza pe uninominal. Oengisti, ziaristi, politicieni mari si mici se dau de ceasul mortii la aflarea vestii aduse de sondajul de duminica. Rusinos! Dezolant! Alarmant!
Pai, noi ne-am racit gura de pomana pe ecrane si la dezbateri publice? Ne-am dat degeaba cu capul de coltul mesei prin comisii, la negocieri? Dupa toata cantarea virtutilor marii revolutii politice prin care listele anonime erau sfasiate pentru a se vedea in spatele lor chipuri cu nume si CV, aflam ca mai putin de o treime dintre romanii cu drept de vot au habar ca s-a schimbat legea electorala? Groaznic!
Si totusi, rezultatul la intrebarea despre cat de informati sunt votantii privind noul tip de scrutin nu e chiar de mirare. Cei aproximativ 30 la suta care se declara a fi in cunostinta de cauza reprezinta nucleul alegatorilor lucizi.
Sunt cei care merg la urne stiind clar ce au de facut si ce asteapta de la exercitiul democratic la care au dreptul din 4 in 4 ani. Ceilalti nici nu se apropie de sectiile de vot sau, cel mult, ies din casa in duminica alegerilor propulsati de impulsuri emotionale sau conjuncturale. Asa ca nu e mare pierdere ca mai bine de doua treimi din populatia majora nu stie ca s-a renuntat la votul pe lista. Dramatic va fi insa momentul in care rezultatele reformei schioape se vor transforma in dezamagiri tocmai pentru cei bine informati, care isi leaga mari asteptari de aceasta schimbare. Prea putine dintre scontatele beneficii ale uninominalului vor putea fi numarate la finalul primilor 4 ani de mandat „pe stil nou“. Lista deceptiilor a fost deja deschisa atunci cand s-a croit legea. Dincolo de alte vicii procedurale si tehnice, ea contine slabiciuni notabile. Prima: sistemul de redistribuire, in conditiile in care extrem de putini vor fi deputatii si senatorii alesi „din pr
