Cu câteva zile înainte de ceremonia inaugurală a Jocurilor Olimpice, pe imaginea Chinei, ţară organizatoare, rămân trei pete negre.
Prima este nerespectarea drepturilor omului şi a libertăţii presei. Deşi au promis marea cu sarea când au primit organizarea Olimpiadei 2008, oficialităţile chineze n-au făcut nimic în acest sens. Mai mult, au făcut tot ce au putut ca să aibă motiv să agraveze represiunea. Inventând o ameninţare teroristă, au sporit controalele la intrarea în Satul Olimpic până la absurd. Probabil că şi la Pentagon se intră mai uşor. Poliţişti înarmaţi până în dinţi, însoţiţi de câini dresaţi, patrulează pretutindeni. Satul olimpic e o seră poluată meteorologic şi informaţional. Accesul presei este drastic limitat. Până şi fotografierea miilor de solicitanţi de bilete a fost interzisă de poliţie. Site-urile BBC, ca şi ale principalelor organizaţii civice, au fost blocate. Ziariştii acreditaţi la JO nu pot afla decât ce se comunică pe site-ul agenţiei chineze de presă. Tot restul e tăcere. Fastuoasa ceremonie de inaugurare poate începe.
Ca şi competiţia sportivă propriu-zisă. Doar că un cer de plumb, din cauza poluării, stă suspendat deasupra stadionului şi a satului olimpic ca o uriaşă umbrelă atomică. Un înotător a declarat că n-a văzut cerul senin de mai bine de o săptămână, de când se antrenează la Pekin. Un alergător s-a plâns că are probleme cu respiraţia. Autorităţile au oprit pentru o lună funcţionarea unor întreprinderi poluante şi, se pare, au obligat vehiculele să circule din două în două zile. Măsuri de acest tip, binecunoscute unora dintre noi, nu sunt însă nici măcar paliative.
A treia pată neagră este dopajul. Deşi au permis, după o oarecare rezistenţă, intervenţia Agenţiei Internaţionale împotriva Dopajului, creându-şi laboratoare proprii ultraperfecţionate, chinezii continuă a trezi suspiciuni legate
