Redeschiderea, in urma retrimiterii de catre presedinte a Legii caselor nationalizate catre Parlament, a dezbaterii privind situatia chiriasilor din imobilele respective implica, mai ales din partea autorilor legii, o serie de argumente de ordin emotional. Chiriasii, oameni nevoiasi, ar fi lasati prada proprietarilor lacomi – nedreptate pe care modificarea legislativa initiata de catre Partidul Conservator ar fi menita sa o indrepte.
Pentru a judeca situatia in cunostinta de cauza se impun cateva precizari asupra identitatii chiriasilor din casele nationalizate. Inainte de 1989, repartizarea spre inchiriere a locuintelor se facea de primarii ("consilii populare") catre intreprinderi, iar acestea le repartizau salariatilor.
Locuintele nationalizate (numite pe atunci eufemistic "altele decat cele construite din fondurile statului") aveau insa un regim aparte. In primul rand, ele nu puteau fi cumparate de catre chiriasi, asa cum se intampla cu toate celelalte. Se pare ca, inca din vremea aceea, comunistii se temeau de CEDO.
In al doilea rand, relevant pentru subiectul nostru, repartizarea lor se facea de catre o institutie cunoscuta sub numele de Gospodaria de Partid – oficial, Oficiul Economic "Carpati". Aceasta intreprindere gospodarea, dupa cum ii arata titulatura, bunurile din patrimoniu in interesul nomenclaturii de partid. Era de fapt o organizatie menita sa administreze privilegii. Ea cuprindea departamente precum case de comenzi, unitati de transport, agentii de turism, spitale etc., toate cu acces limitat la salariatii partidului. De indata ce se nationaliza o locuinta (in ultimii ani, asta se intampla mai ales prin emigrarea proprietarului), Gospodaria de Partid o repartiza unei persoane "din sistem" – evident, dupa nevoile si rangul acesteia.
Casele mai bune, din vile si blocurile luxoase din centru, le
