Dupa 4 ani si jumatate de dominatie absoluta si fara drept de apel, tenismenul numarul 1 al lumii, Roger Federer, se pregateste pentru un pas inapoi, pana pe locul secund.
Probabil ca mecanismul complicat si perfect reglat, care l-a mentinut atata timp acolo sus, s-a fisurat undeva. Omul a obosit si n-a mai putut sustine campionul.
Omul s-a indoit sub povara prea mare a presiunii si a aerului rarefiat de acolo de sus, unde salasluia de 4 ani si jumatate campionul. Nimeni, niciodata, n-a mai purtat atat de mult, de autoritar, dar si de senin coroana tenisului.
De ani de zile, pe Federer il urmareste tenace, determinat, muncitor si disciplinat marele sau rival. Pe 18 august, Rafael Nadal isi va atinge visul, fara a avea insa satisfactia suprema de a-l fi depasit pe cel mai bun, ci umbra care a ramas din "extraterestru".
Incepe o noua epoca in tenisul mondial si nimeni nu poate sti cat va dura. Poate ca Nadal se pregateste pentru o domnie lunga, poate va fi strivit rapid de singuratatea telului atins sau il vor trada articulatiile sale fortate dincolo de limitele admise de medici.
Poate Federer se va duce bolovan la fund, obligat totusi de contractul cu Nike sa ramana in teren pana la 30 de ani, sau poate va gasi forta unei reveniri fantastice, care sa-l propulseze din nou pe primul loc. Vom vedea. Exista totusi cateva certitudini.
Tenis procentaj vs tenis spectacol
Odata cu declinul lui Roger Federer, un anumit tip de tenis aproape ca dispare. Tenisul spectacol al lui Edberg, Agassi, Sampras. In schimb, este desavarsita suprematia tenisului procentaj.
Federer este un artist, un dansator gratios pe teren, un atenian dupa cum il numea inspirat Cristian Tudor Popescu. Un etern indragostit de mingea aceea mica si galbena pe care prefera s-o mangaie in loc sa o izbeasca din toate
