- Diverse - nr. 153 / 6 August, 2008 M-am trezit, lac de sudoare, cu senzatia acuta a spaimei oarbe care ma inecase in somn. Traisem atat de puternic visul, incat acum nu ma puteam desprinde din ghearele lui, ca si cum acea suprarealitate mi-ar fi devorat simturile, lasandu-ma prada unor stari imposibil de fixat. Am deschis mai intai ochii. Imi dadeam seama unde ma aflam. in camera mea era semiintuneric, dar reusisem sa determin pozitia fiecarui obiect: ca in orice camera: masa, scaunul cu spatar, fotoliile, noptiera, telefonul... Am inchis ochii si mi-am continuat visul. Resimteam un fel de greutate in piept, un geamat surd ce se nastea, acolo, o durere... Eram la SANGEORGIU DE MURES, un nou primar triumfase... Localitatea devenise un adevarat orasel, cu parcuri pline de flori, strazile cu canalizari, cu trotuare "biscuit", casele etajate, adevarate palate, cinematografe, muzee, cofetarii, galerii de arta si lume multa plina de bucurie, de pace. Am trecut pe langa toate, atat de vesel si atat de preocupat, vazand doar umbre mari in jur, oameni plutind intr-o sfera al carei spatiu se dilata sau se contracta, in functie de durata adevarului proclamat. La urma urmei, treceam unii pe langa altii, cel dintai lucrul care ne preocupa era totusi starea localitatii si bunastarea noastra a tuturor. Incet, incet, aburul visului se ridica, dar altceva ii lua locul, o ingrijorare, de data aceasta concreta, urmata de umbra unei mari indoieli, asupra unor convingeri pe care le facusem parcurgand mersul obisnuit al faptelor si evenimentelor. Acum realizasem, cu intensitate, cat de unilateral judecasem ceea ce se intamplase cu SANGEORGIU DE MURES. De fapt, acum, zdruncinat de forta cu care visul imi deschisese atatia pori ai constiintei, ca o secretie unsuroasa, acum deci aveam in minte, clar, intelesul unui adevar pe care ani intregi incercaseram sa il ocolim. Aveam nevoie de oame