- Diverse - nr. 153 / 6 August, 2008 In anii copilariei, am avut mereu sentimentul unei foame nestapanite, atunci cand bunica Maria, suflecata si plina de sudoarea dospitului, scotea prima paine rumena din cuptorul incins. Nerabdator nevoie mare, salivam vartos, pana ce cosorul bunicului facea semnul crucii pe coaja painii si-mi intindea un coltuc aburind inca, de abia il puteam tine in mana. Amintiri, amintiri. Unde esti tu, paine de altadata, cu mireasma drojdiei, a cartofului, a taratei si a foii de varza? Invoc aceasta chemare pentru ca, iata, la o varsta a senectutii, am ajuns sa bag in gura o paine fada, necoapta ori prea arsa, prea putin muncita in covata, numai buna de dat la... porci. Astea sunt tehnologiile moderne, se scuza cei mai multi brutari, sau "procesatori", cum le spunem, pretentios. Si ma gandesc ingrozit la amenintarea mereu actuala a comerciantilor, a samsarilor la drumul mare de a scumpi alimentul de baza, hrana esentiala pe masa oricarui roman _ painea. Si-mi vine in minte o intrebare pusa de un taran neaos: "Cum se face ca tarata de grau este mai scumpa decat samanta din care provine?". Pai, simplu: asa vor toti cei care submineaza hrana poporului. Avem deja grau nou pe masa tarii, dar preturile oferite producatorilor sunt chiar de batjocura, in vreme ce painea la chioscuri se scumpeste pe zi ce trece. Dar este firesc ca o astfel de explicatie sa-l nemultumeasca pe omul ogoarelor. Este drept ca "piata regleaza pretul", dar agricultorii ar trebui sa fie fermi pe pozitie, sa nu vanda graul oricum si, mai ales, sa accepte ideea asocierii, care i-ar face mai puternici in relatiile cu celelalte verigi ale pietei. O vorba rostita tot de bunicul meu: "Unde taranul e bogat, si tara e bogata!". MIHAI BARDASANU - Diverse - nr. 153 / 6 August, 2008 In anii copilariei, am avut mereu sentimentul unei foame nestapanite, atunci cand bunica Maria, sufle