Două milioane de romåni muncesc la negru. Mulţi dintre ei desfăşoară, în paralel, şi o activitate plătită legal. În zona neagră a pieţei intră acum tot mai mulţi specialişti şi muncitori calificaţi. Dovadă, valoarea muncii nedeclarate calculată în cadrul PIB. Expansiunea ocupării informale a devenit o problemă pentru majoritatea guvernelor lumii. Statele membre OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development), dar şi unele nemembre, au început să anali

Două milioane de romåni muncesc la negru. Mulţi dintre ei desfăşoară, în paralel, şi o activitate plătită legal. În zona neagră a pieţei intră acum tot mai mulţi specialişti şi muncitori calificaţi. Dovadă, valoarea muncii nedeclarate calculată în cadrul PIB.

Expansiunea ocupării informale a devenit o problemă pentru majoritatea guvernelor lumii. Statele membre OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development), dar şi unele nemembre, au început să analizeze împreună fenomenul, pentru a elabora politici de contracarare a consecinţelor pe care le generează. Rezultatele studiului OECD asupra ocupării informale aşează Romånia în råndul ţărilor cu o evoluţie îngrijorătoare a muncii la negru.

În funcţie de formula de definiţie folosită, experţii OECD au apreciat că munca informală reprezintă între 20 şi 50 de procente din totalul de ocupare al forţei de muncă din ţara noastră.

Două sunt grupurile identificate în acest segment al muncii. Primul include persoanele care lucrează în agricultură şi lucrătorii familiali neremuneraţi, grup pentru care munca informală constituie o strategie de supravieţuire. Al doilea grup este alcătuit din cei care se sustrag de la plata impozitelor şi contribuţiilor sociale şi cuprinde o paletă mai largă de participanţi: de la firmele care nu angajează lucrătorii cu contract de muncă sau firmele care îşi declară vånzările sub adevărata valoare, pån