Un loc unde muzica este regina necontestată a frumosului
La 26 februarie 1776, în timpul unui carnaval de gală, vechiul Teatro Regio Ducale din Milano dispare într-un incediu devastator. Aproximativ 90 de milanezi bogaţi posesori de loje în vechiul teatru îi cer arhiducelui Ferdinand I de Austria aprobarea construirii unuia nou.
Un loc unde muzica este regina necontestată a frumosului
La 26 februarie 1776, în timpul unui carnaval de gală, vechiul Teatro Regio Ducale din Milano dispare într-un incediu devastator. Aproximativ 90 de milanezi bogaţi posesori de loje în vechiul teatru îi cer arhiducelui Ferdinand I de Austria aprobarea construirii unuia nou. Aprobarea, inclusiv cea a planurilor, va sosi în cursul anului 1776, dar din partea împărătesei Maria Tereza de Austria, aşa că arhitectul Giuseppe Piermarini se apucă de lucru şi termină Nouvo Regio Teatro alla Scala (aşa cum se cheamă de fapt) în vara lui 1778, inaugurarea avînd loc la 3 august 1778 cu opera lui Salieri “Europa riconosciutta”.
Arhitectură şi acustică Piermarini, un neoclasic prin excelenţă, a conceput o clădire mai degrabă severă, fără virtuţi deosebite, aş spune chiar anostă. Simulacrurile de coloane sînt din granit, restul faţadei fiind completat cu o piatră pal-gălbuie cunoscută sub numele de viggiu, deasupra aflîndu-se un fronton cu un basorelief care îl înfăţişează pe Apollo în cvadriga sa. Ce se pierde prin aspectul exterior anonim (faţada se pare că a fost construită pentru o clădire cu faţa într-o stradă şi nu într-o piaţă) se cîştigă însă în interior. Din foaierul monumental se intră în cele 678 de loje aflate pe patru niveluri, deasupra cărora se află cele două niveluri de loggiones, stalul (în care iniţial se stătea în picioare), toate capitonate în catifea roşie şi bogat împodobite, sînt aşezate în formă de potcoavă în faţa scenei lungi de 16,5
