Ca român, cînd circuli pe şoselele din ţară, lucrurile sînt destul de simple: fie cunoşti drumul şi atunci ştii unde trebuie să încetineşti sau unde poţi să accelerezi, unde sînt gropile şi unde sînt ascunse radarele etc., fie nu îl cunoşti, dar ai un prieten care îl ştie şi ţi-l explică ("mergi pînă la o staţie de benzină Petrom, faci la dreapta, apoi mai mergi vreo doi kilometri pînă la o casă portocalie, dacă n-or fi vopsit-o altfel, mă rog, mai întrebi tu"). Te uiţi puţin pe hartă, care nu îţi e de mare ajutor pentru chestiunile esenţiale, cum ar fi intrările sau ieşirile din oraşe, şi pleci la drum. Pînă la urmă, te descurci. Situaţia este diferită dacă eşti "cetăţean străin", cum se spune în limbajul administrativ/hotelier/miliţienesc. Am avut ocazia să merg săptămîna trecută prin România cu nişte prieteni din străinătate şi am ascultat cu atenţie observaţiile lor. Perspectiva e interesantă.
Etapa I: Bucureşti-Braşov. Posibilele ieşiri din Bucureşti sînt destul de bine indicate. Ştii pe unde poţi ocoli lucrările de la Băneasa. Mergi pînă aproape de Ploieşti şi acolo dai de alte panouri, deoarece se lucrează la şoseaua de centură a Ploieştiului. Dacă ai ghinionul să ai un camion în faţa ta, nu le vezi la timp şi o iei pe centura de vest, cea pe care o ştii de ani de zile. Din cauza "drumului în lucru", ocolirea oraşului durează o oră, faţă de cele 20 de minute cu care erai obişnuit. Drumul e apoi bine indicat pînă la Braşov. Problema apare însă chiar în oraş: de cînd am fost ultima oară, au apărut nişte sensuri unice pe care nu le cunoşteam (de amicii mei, ce să mai vorbesc). Te iei după indicatoarele "centru", dar ele se opresc la un moment dat, cînd eşti la vreo doi kilometri de Piaţa Sfatului, şi te mai aşteaptă cîteva intersecţii. Ajungi pînă la urmă, ghidat de braşoveni.
Etapa a II-a: Braşov. Ne trezim dimineaţă auzind la ştiri că un turist
