În 1928, în Statele Unite avea loc un proces faimos, care-l opunea pe Constantin Brâncuşi statului american.

Mai precis, Autorităţii vamale. Aceasta refuzase unei sculpturi a geniului din Hobiţa statutul de operă de artă. Detaliile procesului, rămas în manuale sub titulatura „Brâncuşi vs USA“, sunt arhicunoscute. Consecinţele au fost spectaculoase, dacă nu de-a dreptul istorice: din acel moment, introducerea operelor de artă în Statele Unite a fost scutită de taxe vamale.

Am făcut apel la acest episod din bătălia pentru libertatea de expresie şi statutul artei pentru că, exact optzeci de ani mai târziu, un grup obtuz de ideologi încearcă să dea o dimensiune politică unui gest estetic. E vorba de celebra de-acum expoziţie „street art“ a trei tineri artişti români, deschisă la ICR New York. Deşi primită laudativ de critica americană, deşi autorii sunt deja invitaţi să lucreze pe Broadway, un grup bine organizat de românaşi s-a gândit că prea nu se mai mănâncă praz la sediul ICR din New York, că prea s-au rărit recepţiile pe bază de mititei, că prea s-au dedulcit programele directoarei Corina Şuteu la cronici în „New York Times“, „New York Magazine“, „Los Angeles Times“ ori „Village Voice“ - nişte fiţuici, e drept, ce nu se compară cu megapublicaţ ia lui Grig Culianu! Soluţia? Ca pretutindeni unde triumfă imbecilitatea: chemarea poliţiei!

Motivul? Pe crupa unui căluţ roz, artiştii au avut ideea să trântească o svastică. Ei, nu chiar a lui Hitler (aceea era neagră pe fond alb, într-un pătrat roşu), ci desenul şamanic, încărcat de simboluri şi aluzii străvechi. Cum marile spirite (artistice) se întâlnesc, a ieşit la carul cu oale - pe lângă esteţii „dă cartier“ Gâdea, Badea şi Ciutacu - şi „analistul militar“ Radu Tudor. Vă întrebaţi, poate, ce are milităria cu arta? Păi, ce să aibă - totul, dacă artiştii ameninţă să distrugă prestigi