John Updike Fugi, Rabbit Traducere din engleză de Antoaneta Ralian şi George Volceanov Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 332 p. John Updike e un autor care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Unul dintre părinţii generaţiei Beat, autor a peste 22 de romane, volume de proză scurtă, poezie şi chiar şi cărţi pentru copii. Pentru tetralogia lui, care îl are ca personaj central pe Harry „Rabbit“ Angstrom, a primit premiul Pulitzer, iar Rabbit a intrat în legendă ca unul dintre primii mari „răzvrătiţi“ ai romanului american, prototipul personajului care se revoltă, dar cu jumătate de gură şi fără suficientă energie pentru a lua în propriile mîini frîiele existenţei sale sordide de fost erou sportiv al unei localităţi anonime de la graniţa Americii cu Canada. Updike absolvă prestigiosul Harvard, dar şi un colegiu de artă, şi scrie cu mare succes la New Yorker, dovedind de foarte deveme că destinul său va fi unul însemnat. Criticat uneori pentru că romanelor sale le lipseşte acţiunea propriu-zisă, dar şi pentru că personajele sale sînt prea statice şi nu evoluează în nici un fel, Updike rămîne, din punctul de vedere al multor critici, părintele romanului american modern. Lui Updike i-au fost acordate toate premiile literare prestigioase, a fost ambasador cultural al Americii, după cărţile sale s-au făcut filme. În Fugi, Rabbit, naraţiunea se face la timpul prezent şi, deşi există precedente precum romanele lui Faulkner ori Camus, a rămas în istorie drept prima operă literară de acest fel, iar Updike a declarat că a folosit această tehnică narativă pentru că, astfel, s-a putut mişca cu mult mai mare uşurinţă printre minţile personajelor, obiecte şi evenimente. Un tip deşirat, cu un aer absent, se întoarce agale spre casă, prin apele unui asfinţit de oranjadă, dintr-un orăşel de frontieră: Brewer, Maine (New England, USA) – după