Ideea de concediu nu mai pastreaza, se pare, nimic din antipaticul "a concedia", desi s-ar putea ca in Romania capitalismului primitiv si rapace unii dintre cei plecati la odihna, in zilele caniculare ale acestor luni, sa se trezeasca inlocuiti de-a binelea. Ce vreau sa spun inca din prima fraza este ca, in Romania zilelor noastre, si cu concediul se intampla ca si cu atatea altele: folosim vorba de circulatie si cu acoperire universala, dar pe la noi inseamna altceva.
Pentru o serie de oameni de alaturi trebuie admis ca vacantele, zilele de "holiday" – pentru a fi trendy e obligatoriu si cate un cuvant englezesc! – nici nu exista. Unii nu pot pleca de frica pierderii resurselor salariale. Patronul nu s-a ostenit sa ii angajeze cu acte (nu e prost sa dea si la stat, nu?!), pentru el identitatea insului nici nu conteaza, pleaca unul, vine altul. Asemenea patroni sunt destui si ei se inscriu in clasorul cu ipochimene al capitalismului de pe aceste meleaguri doar cu o treapta mai sus decat colegii lor care folosesc mana de lucru neplatita.
Nu, acestia nu au sansa generalilor si conducatorilor chinezi de penitenciare, care dispun de cei din subordine gratis si fara sa auda din partea acelora nici "mac!". Pe vremea batranului scornicestean mai mergea, cu elevii, studentii si militarii. Acum insa nu mai tine asa, asa ca poti obtine aceleasi rezultate pe o scara mai mica si cu mai multa bataie de cap, fluidizand dinamica angajarilor. Spui, pur si simplu, ca angajezi de proba, spre a testa harnicia si pregatirea noului venit, iar cand sa vina plata, il pui pe liber, multumind frumos. Ti-a lucrat cateva zile, saptamani sau chiar luni? Ti-a lucrat. Altul la rand, care-i mai flamand.
Sa o recunoastem, in treburi de o asemenea finete, nu doar fraierul pacalit si amarat a sters din minte notiunea de concediu, ci si patronul smecher si fitos. Pen
