Acesta pare să fie motoul cu care alb-albaştrii abordează noul sezon. Fără promisiuni şi gânduri de mărire, de frica trecutului, ce nu a fost favorabil oltenilor în astfel de cazuri. Fără un obiectiv clar, tot de frica de a nu reuşi să-l îndeplinească. Fără alt scop, decât acela de a aborda fiecare meci la victorie sau, cel puţin, la egal.

Problema vine însă din cauza tinereţii lotului. Motivarea şi ambiţionarea se fac prin victorii, iar dacă acestea vin, automat jocurile bune curg de la sine. Sincopele vor apărea în urma unor înfrângeri sau după primirea unui gol, când echipa are tendinţa de a capitula.

Universitatea de astăzi nu este o echipă slabă. Departe de mine acest gând, tocmai datorită faptului că potenţialul este enorm la tinerii lui Napoli. Dar, din cauza trecutului lipsit de rezultate şi a fricii de a săvârşi ceva, oricât de mic ar fi acel succes, actuala generaţie a Ştiinţei o să găsească mereu ceva de care să se împiedice sau care să o tragă în jos.

Nu este o scuză pentru prestaţia cu Gloria lui Pădureanu, pentru că, la cum joacă, echipa antrenată de Sabău are mai multe şanse să se ducă în „B“ anul acesta, decât să rămână în primul eşalon. Este doar singura explicaţie pe care eu o mai găsesc plauzibilă.

Frica de rezultat o să îi facă mereu pe Stoica şi compania să clacheze în momentele importante. Cum ar fi arătat campionatul trecut dacă Florin Costea termina golgheter? Brusc, lumea ar fi realizat că Universitatea poate mai mult. Jucătorii şi-ar fi dat seama de puterea lor, iar performanţele, normal, trebuia să iasă la suprafaţă. Însă, pentru ca scopul final să fi fost îndeplinit, era nevoie de muncă, iar românului, şi mai ales olteanului, nu i-a plăcut niciodată să muncească. De multe ori, a fost mulţumitor un eşec în locul unui rezultat aproape bun, pentru simplul fapt că e mai uşor să dai vina pe alţii că te-au furat, că te-au înş